Reunion – adrenalina la maxim in Jurassic

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Franta tropicala pentru cei mai aventurosi, sau despre cum e sa pasesti pe alta planeta

Pentru ca asta am simtit cand am ajuns in Reunion.

De fapt, n-as spune ca am simtit ca am ajuns pe alta planeta, ci pe Pamant acum cateva milioane de ani. Feeling-ul general a fost ca in orice moment, familii intregi de dinozauri vor veni alergand furios de pe vaile adanci de sute de metri sapate de rauri si lava in coasta vulcanului.

Vegetatia, peisajele, vulcanii, umiditatea, toate m-au facut sa ma gandesc ca asa ar fi trebuit sa arate Pamantul acum 60-70 – 150 de milioane de ani.

Ma rog, asta a fost sentimentul meu. Eu traiesc senzorial experientele de calatorie si asta mi-a ramas intiparit si marcat pe creier in momentul cand am ajuns in Reunion.

Am zburat 45 de minute din Mauritius in Reunion impreuna cu grupul nostru, pregatiti de o aventura noua si de experiente complet diferite de cele traite in ultimele 8 zile in Mauritius.

Visam la Reunion de prin 2011 cand am luat un prim contact cu aceasta destinatie la un targ de turism din Londra, unde am vazut niste prezentari.

Stiti cartea lui Jules Verne – Insula Misterioasa? Ei bine, asa este Reunion. Si este pentru aventurieri, exploratori si iubitorii de natura, sport, munte si adrenalina.

Am preluat masinile inchriate din aeroport, pentru ca Reunion este cu siguranta o destinatie perfecta pentru self-drive. Am bagat repede viteza pana la primul Carrefour unde ne-am aprovizionat cu de-ale gurii, bere si altele necesare pentru expeditie. Am mancat pe fuga ceva pe capotele masinilor si am pornit spre munti, sa vizitam cateva obiective inainte de a ajunge la prima noastra cazare – Gite Du Volcan – o cabana pe coasta vulcanului Piton De Fournais, pe care urma sa il urcam a doua zi.

Am mers pe un drum plin de serpentine spre Hell Bourg, uimiti si fascinati de vegetatia luxurianta, peisaje care te faceau sa te simti mic, mic de tot si am luat un prim contact cu ceea ce inseamna Reunion.
Este o Franta rurala, cu drumuri excelente si populatie Creola, dar unde la margine de drum cumperi ananas, banane proaspat culese, fructul pasiunii si alte fructe exotice. Plus niste peisaje pe care nu le vei intalni, cred, in niciun alt loc din lume…poate prin Hawaii (n-am fost, doar asa imi imaginez).

Dupa-amiaza am inceput coborarea din Hell Bourg pentru a ne indrepta spre destinatia noastra – Gite Du Volcan. La putin timp dupa ce am plecat, masina in care eram eu (eram 3 masini), s-a stricat si a trebuit sa asteptam 1h 30’ pana cei de la Herz au venit cu o masina nou nouta pe platforma si ne-au schimbat-o.

Deja se inoptase, pe la ora 18:00 cand am pornit noi spre vulcan. Ceilalti o luasera deja inainte pentru a nu rata cina programata pana la ora 19:00. Am plecat pe intunerc si pe ploaie, pe un drum usor aglomerat, pana cand am facut stanga si am intrat in Parcul National Piton de Fournais, unde am inceput urcarea pe vulcan, pe un drum de 23 km plin de serpentine insa foarte bine asfaltat.

Ceata, frig la altitudinea de peste 2000 m unde am ajuns noi si in curand am reusit sa parcam masina la cabana.

Noroc ca cei de acolo ne pastrasera si noua cina la pachet pe care am mancat-o cu pofta si pe nerasuflate.

Am stat toti intr-o camera comuna cu paturi suprapuse si un bec care palpaia, insa totul curat, aveam baie, wc, dus, absolut tot confortul.

Liniste totala afara si o bezna completa. Dupa ore de stat la bere, povesti, povesti de groaza, glume si distractie, am picat la somn constienti ca a doua zi urma la ora 06:00 sa ne trezim ca sa plecam pe traseu.

Tura pe Vulcanul Piton de Fournais.

Dimineata in zori ne-am trezit cu un cer senin si un rasarit superb, insa dupa putin timp, cam cand am intrat pe traseu, norii s-au adunat si a inceput o ploaie mocaneasca la o temperatura de 7-8 grade.

Insa pantele abrupte ne-au incalzit si n-am resimtit frigul prea mult dar nu pot spune nici ca eram prea bine echipati pentru acele temperaturi. Dar asa este chiar si la tropice, ajungi sa iti fie frig cand urci la peste 2000 m altitudine.

Am mers prin ceata de o taiai cu cutitul, printr-o forma de jungla de mare altitudine cu vegetatie deasa, dar tresee marcate corespunzator, timp de 2.5 h.

Mentionez ca am urmat un traseu alternativ de creasta, pentru ca traseul pana pe craterul vulcanului, programat initial, era inchis intrucat vulcanul era in eruptie de 2 saptamani deja si in acest moment erau zone pe traseu pe unde iesea lava din sol si riscai sa ramai un pic pe acolo pentru urmatoarele milenii.

Si in ciuda acestei vremi capricioase, efortul a meritat. Cand am ajuns pe varf, parca programat special pentru noi, norii si ceata s-au risipit instantaneu si am fost rasfatati de o priveliste cum nu am mai avut ocazia sa vedem pana acum.

Curgerile de lava recente dar si cele vechi de zeci, sute si mii de ani, cratere si conuri vulcanice, creste abrupte si Oceanul Indian.

Un peisaj care va ramane intiparit in memorie mult timp de acum inainte.

Dupa o bere rece pe varf si ceva gustari energizante, am pornit inapoi inca 2.5h pana la masina, impartasind pe traseu experientele proaspat traite.

Am coborat apoi de pe vulcan cu masina si ne-am indreptat spre urmatoarea noastra destinatie – Cilaos.

Cannioning, Rapel in cascade si adrenalina la maxim.

Cilaos, un satuc montan situat pe la 1400 m altitudine, pe un platou antic de lava in craterul uriasului vulcan Piton de Neiges, este cel mai faimos punct de plecare pentru traseele de cannioning din Reunion, unele dintre cele mai spectaculoase din lume.

Se ajunge la Cilaos dupa cam 1.5 h de condus pe un drum cu serpentine in ac de par, unde pe alocuri nu incap 2 masini, cunoscut ca si drumul cu 300 de serpentine. O adevarata experienta sa conduci pe acest drum, insa una cu adevarat placuta, chiar daca obositoare, pentru ca peisajele cu care te rasplateste traseul sunt „breath-taking!”.

Am ajuns dupa-amiaza in Cilaos la hotelul nostru, am mancat la un restaurant local si ne-am bagat direct la culcare apoi pentru ca eram, efectiv, extenuati. Si maine urma o noua zi aventuroasa.

La aceeasi ora, prea matinala, 06:00, ne-am trezit pentru a pleca la locul de intalnire cu ghizii care aveau sa ne faca tura de cannioning. Ne-au condus la un loc de popas la circa 15 minute de Cilaos unde au scos echipamentele: costume de neopren, bluze de corp, incaltari, casti, rucsaci banana, corzi, asigurari, carabe, 8-uri de rapel, etc.

Ne-au facut instructajul, un scurt traning, am luat fiecare echipamentul si am pornit in sus pe o panta abrupta care avea sa ascunda complet ceea ce urma sa se intample in urmatoarele 2h.

Prima experienta, via ferata si primul rapel.

Asigurati in coarda am traversat o brana la altitudine deasupra unei rape abrupte cu un peisaj panoramic superb asupra Cilaos si a intregii vai, doar ca sa ajungem in scurt timp pe marginea unei prapastii adanci de peste 40 m, pe care aveam sa o coboram singuri cu ajutorul 8-lui de rapel, asigurati in coarda si dublu filati de ghidul nostru care ne astepta deja jos, dupa ce a intins tot echipamentul.

Adrenalina a inceput sa curga prin vene si picioarele s-au inmuiat la vederea haului de sub noi, insa nu aveam alta sansa decat sa coboram.

La un moment dat, dupa vreo 15-20 m, peretele de stanca se termina intr-o surplomba si practic in acel moment am pierdut orice contact cu vreo forma dura de relief si am coborat atarnati la propriu in aer, plutind deasupra vaii cu un peisaj panoramic de 360 de grade care a meritat fiecare secunda de spaima traita.

N-a fost prima mea experienta a unei coborari in rapel dar cu siguranta a fost cea mai extrema si plina de senzatii si emotii.

Rapel in cascada si toboganul natural cu apa.

Traseul a continuat apoi cu o alta coborare intr-o cascada, apoi cu

un tobogan natural de vreo 10 m care te arunca direct intr-o piscina naturala cu apa extrem de rece.

Dupa ce am tremurat un pic in apa rece dar totusi protejati de costumele de neopren, urma cea mai mare dintre toate. O coborare de peste 50 m in rapel pana la baza canionului.

Pe langa coborarea in sine, faptul ca pana la momentul in care incepeai rapelul stateai practic pe un colt de stanca cu un hau de 50 m sub tine, asigurat doar de o coarda, privind constant in jos, contribuia continuu la fluxul constant de adrenalina care inunda corpul.

Dar a meritat din plin. Am trait experiente fantastice care ne-au intarit, ne-au facut mai constienti de noi si ceea ce reprezentam de fapt, ne-au facut sa ne autodepasim frici si am avut ocazia sa admiram peisaje cu adevarat spectaculoase.

La plaja in Reunion, printre pestisori colorati si corali.

Am hotarat ca dupa 2 zile active si destul de obositoare, este momentul ca ultima noapte sa o petrecem pe plaja.
Dar nu va imaginati ca in Reunion plajele sunt in stilul resort ca cele din Mauritius.

Aici am fost in rezervatia marina L’Ermitage, arie protejata, de vreo 6 km lungime.

O fasie de nisip fin, la marginea unei paduri de pini, plaja publica neamenajata, unde vii, pui prosopul si te bucuri de natura.

Apa cristalina si incredibil de limpede, corali peste tot, inca de la mal si mii si mii de pestisori colorati.

Un mod ideal de a petrece ultima zi si ultima noapte in paradisul din Reunion.

Am stat la un hotel dragut, situat chiar langa aceasta plaja si ne-am bucurat de fiecare secunda petrecuta aici. Am avut ocazia sa admiram cred ca cel mai frumos apus de soare vazut vreodata pe un cer perfect curat, vazand cum soarele coboara cu viteza si se pierde in valurile oceanului.

In ultima zi, am pornit agale, dupa o tura de snorkeling de dimineata, cu masinile spre aeroportul din Saint Denis.

Am mai facut insa niste opriri pe drum, zborul fiind la ora 21:00.

Am urcat cu masina in pasul Le Maidon de unde am putut avea o panorama completa asupra intregii insule Reunion, unde am vazut de sus cam toate locurile in care am ajuns, ne-am relaxat, am depanat amintiri, am mai cumparat ceva suveniruri si am pornit apoi spre aeroport, usor tristi pentru ca aveam sa lasam in urma acest loc minunat, dar bucurosi si recunoscatori ca am avut ocazia sa traim toate aceste experiente fabuloase.

Sfat!

Noi am stat 3 nopti/4 zile in Reunion. Daca planuiti o calatorie aici, va recomand sa rezervati macar 5-6 nopti, pentru a putea explora pe indelete Insula Reunion.

Oricum, consultantii Fresh Holidays va stau la dispozitie cu sfaturi utile si va putem ajuta sa cream traseul ideal pentru voi in aceasta destinatie superba, acum ca am si testat-o si explorat-o personal.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_empty_space height=”20px”][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]